Datorită faptului că societatea în care trăim este într-o permanentă schimbare atât părinții cât și educatoarele trebuie să aibă în vedere o adevărată lupta cu mediul, să fie foarte atente la mijloacele pe care le folosesc pentru a putea mijloci cu copiii, ei fiind foarte vulnerabili la această vârstă iar influențele negative sunt la tot pasul. Pentru a avea o relație activă și pozitivă cu preșcolarii trebuie să știm să le descoperim trebuințele și nevoile, pentru ca legaturile ce se stabilesc între preșcolari și adulți să se bazeze atât pe încredere dar mai ales pe respectul reciproc.
După cum bine se știe familia este factorul primordial în educarea unui copil și educația începe în familie, de aceea legătura dintre grădiniță si mediul familial va trebui să se întrepătrundă, iar educatorul să cunoască foarte bine mediul de viață al copilului, pentru a putea colabora.
Parteneriatul dinte grădiniță și familie, organizat corect, duce la o educație solidă, fără pericolul de eșec școlar mai tarziu. Preșcolaritatea reprezintă piatra de temelie a personalității în formare a copilului, iar prezența familiei în cadrul grădiniței va fi liantul între copil și mediul necunoscut inițial. În acest sens, educatoarea trebuie să se comporte binevoitor, să fie calmă, atractivă, încurajatoare, activă pentru a mobiliza copii în participarea activă la diferite activităţi. Permanent copiii sunt solicitaţi, provocaţi să se exprime, să reacţioneze pozitiv, să vadă şi să înţeleagă partea bună a mediului înconjurător, aprobând latura pozitivă şi dezaprobând latura negativă. Uneori rezultatul nu este cel aşteptat dar perseverând, colaborând cu familia şi comunitatea se obţin rezultate din cele mai bune. Copilul îşi însuşeşte fiecare comportament al său, adecvat sau nu, de pe urma interacţiunii cu adulţii, cu mediul înconjurător şi prin procesul de educaţie socială. Interacţionând cu copiii de vârstă apropiată s-au cu adulţii, copilul învaţă cum să reacţioneze faţă de alţi oameni şi cum să se poarte în diverse situaţii sociale.Astfel copiii învaţă nu doar comportamentele adecvate, ci şi unele neadecvate, iar mediul înconjurător fie încurajează, fie repinge comportamentul copilului.
În acest fel, transformarea copilului din fiinţă biologică în fiinţă socială se realizează prin procesul socializării. Prin socializare copilul, apoi tânărul sau adultul învaţă care sunt comportamentele permise sau interzise în mediul în care trăieşte, cum îsi poate manifesta emoţiile, sentimentele, ce este valoros, ce obiceiuri trebuie respectate.
Parteneriatul grădiniță-familie susținut cu acțiunile pe care preșcolarul le desfășoară, continuarea de către familie a activităților desfășurate în grădiniță, nu fac decât să ducă la o mai bună formare a celui ce urmează a se forma pentru viața de adult ce o va avea .
